CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée. Vezi definitia »

ABIETINÉE s. f. pl. Abietacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées. Vezi definitia »

PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées. Vezi definitia »

TAXODIACÉE s.f.pl. Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rășinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente și cu flori dispuse monoic, având ca tip chiparosul de baltă; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -di-a-ce-e, sg. invar. / < lat. taxodiaceae, cf. taxodium]. Vezi definitia »

TROHLÉE s.f. (Anat.) Articulație în care un os se învârtește în jurul altuia. [< fr. trochlée, cf. lat. trochlea – scripete]. Vezi definitia »