TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos]. Vezi definitia »

SPECTROSCÓP s. n. aparat folosit în spectroscopie. (< fr. spectroscope) Vezi definitia »

prosóp (prosoápe), s. n. – Ștergar. – Mr. prosop „față”. Mgr. πρόσωπον „față” confundat cu προσώψι „prosop”, cf. Gáldi 241. Vezi definitia »

METEOROSCÓP s.n. Instrument folosit în meteoroscopie. ♦ (Spec.) Astrolab. [< fr. météoroscope]. Vezi definitia »

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop. Vezi definitia »