cópcă (-ci), s. f. – 1. Gaură, spărtură; în special gaura făcută natural sau artificial în stratul de gheață care acoperă apele iarna. – 2. Salt, săritură. – Var. coftă, s. f. (gaură, scobitură). Bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati „a goli,” cf. copaie. Al doilea sens este mai puțin clar, totuși cf. rut. kopnuty „a da cu copita”, poate trebuie plecat de la imaginea armăsarului care pare să sape cu copita pămîntul. – De la var. provine fără îndoială coptori (var. coftori, coptora, coptoroși), vb. (a săpa, a excava, a adînci), care pare a se fi încrucișat cu copt, coptură (DAR; după Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteză neverosimilă). Vezi definitia »

BURSÍCULĂ, bursicule, s. f. Organ în formă de pungă. – Cf. fr. bursicot. Vezi definitia »

ÁMPULĂ s. f. 1. organ de mers la echinoderme. 2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal. 3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare. 4. tub de sticlă închis la capete; fiolă. (< fr. ampoule, lat. ampulla) Vezi definitia »

cuártă s.f. (înv.) impozit pe recoltă (a patra parte), dijmă. Vezi definitia »

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia. Vezi definitia »