ALBIÁN, -Ă, albieni, -e, adj., s. n. 1. S. n. Primul etaj (vârstă) al cretacicului mijlociu, considerat ultimul etaj al cretacicului inferior. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la formațiile albianului (1) [Pr.: -bi-an] – Din fr. albien. Vezi definitia »

LIDIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Lidia. ◊ (s. f.) limbă asiatică vorbită în Lidia. II. adj. lidic. (< fr. lydien) Vezi definitia »

musulman care folosește dansul, muzica și cântul pentru a ajunge la Allah. Vezi definitia »

țărcălán (țărcălanuri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Halo, parhelie. – 3. Cearcăn. – Var. țărcălam, țîrcălam. Mag. cirkalom (Tiktin; Gáldi, Dict., 165). – Der. țărcălău, s. n. (compas), coincide curios cu țărcălău „țarc”, coincidență care nu pare a fi întîmplătoare. În Trans. și Mold. Vezi definitia »

MENINGIÁN, -Ă adj. meningeal. (< fr. méningien) Vezi definitia »