AUTODAFÉ, autodafeuri, s. n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodafé. Vezi definitia »

chéfe, chéfe, s.f. (reg.) perie. Vezi definitia »

arfe Vezi definitia »

acaléfe s.f. pl. scifozoare. (< fr. acalèphes) Vezi definitia »

BIOGLÍFE (‹ gr. bios „viață” + glyphein „a grava”) s. f. pl. Structuri de bioturbație superficiale realizate de organismele animale bentonice (anelide, moluște, crustacee, trilobiți etc.) în timpul activității lor biotice. Se disting urme de pași, de tîrîre, de hrănire și de îngropare ce redau aspecte distincte ale morfologiei ventrale a organismului. B. sînt caracteristice depozitelor sedimentare de apă puțin adîncă (lacustre, litorale). Vezi definitia »