schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir). Vezi definitia »

ALLOBROGI (‹ fr. {i}) s. m. pl. Populație celtică ce locuia în SE Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia (58-51 î. Hr.). Vezi definitia »

chifligí (-gésc, -ít), vb. – 1. Despre fructe, a (se) înmuia. – 2. A (se) fleșcăi. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 98). Circulă mai ales în Mold., cu multe var.: chiflosi, chilfosi, chirfosi. Pentru acest ultim cuvînt, pe care DAR îl explică greșit prin „a murdări”, cf. Iordan, BF, II, 172 și Graur, BL, IV, 185 (Bogrea, Dacor., III, 729, propune explicația prin sb. krvosalija „muncă grea”). – Der. chirfoseală (var. chilfoseală), s. f. (încurcătură, hărmălaie). Vezi definitia »

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni. Vezi definitia »

ȘONTOROGÍ, șontorogesc, vb. IV. Intranz. și refl. A (se) ologi. – Din șontorog. Vezi definitia »