CAROTÍDĂ s. f. fiecare dintre cele două artere principale de o parte și de alta a gâtului. (< fr. carotide) Vezi definitia »

REZONÁNȚĂ s. f. 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele. ♦ cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență. 4. (fig.) ecou, rezultat, răsunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. résonance) Vezi definitia »

PROTOPREZBÍTERĂ, protoprezbitere, s. f. Protopopeasă. – Protoprezbiter + suf. -ă. Vezi definitia »

HALIEÚTICĂ s.f. Arta pescuitului; pescărit. ♦ Tratat de pescuit. [Pron. -li-e-u-, gen. -cii. / < lat. halieutica, cf. gr. halieutikos – de pescar]. Vezi definitia »

PERILARINGÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație în jurul laringelui. [Cf. fr. périlaryngite]. Vezi definitia »