CONTRAMAÉSTRU s.m. v. contramaistru. Vezi definitia »

SECHÉSTRU s.n. 1. Încredințarea (prin hotărâre judecătorească), unei a treia persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu. ♦ Măsură de asigurare ordonată de justiție sau luată de fisc, constând în aplicare de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. [< fr. séquestre, lat. sequestrum]. Vezi definitia »

BIOFÍLTRU s.n. Dispozitiv pentru purificarea biologică a apei poluate; filtru bacterian. [< fr. biofiltre]. Vezi definitia »

CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s. n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivității soluțiilor. – Din fr. conductomètre. Vezi definitia »

tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse. Vezi definitia »