căpắstru (căpéstre), s. n. – 1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485). Vezi definitia »

HIDROSTATIMÉTRU s.n. Aparat electric care determină nivelul apei într-un curs de apă. [< fr. hydrostatimètre]. Vezi definitia »

BRONHOSPIROMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea capacității plămânilor. (< fr. bronchospiromètre) Vezi definitia »

GEODIMÉTRU s.n. Instrument electronic de precizie pentru măsurarea distanțelor cu ajutorul impulsurilor luminoase. [< fr. géodimètre]. Vezi definitia »

PROFILOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea gradului de netezime a unei piese prelucrate. [< fr. profilomètre]. Vezi definitia »