DÍPLOMĂ s.f. 1. Act prin care o instituție de învățământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [Cf. fr. diplôme, it., lat., gr. diploma]. Vezi definitia »

sedeáncă, sedénce, s.f. (înv. și reg.) șezătoare la țară în serile de iarnă. Vezi definitia »

ARTERIÓLĂ s.f. Ramificație subțire a arterelor. [Pron. -ri-o-. / < fr. artériole]. Vezi definitia »

ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță. Vezi definitia »

SCẤRNĂ s. f. (Pop.) Excremente. – Din sl. skvrŭna. Vezi definitia »