clădí (clădésc, clădít), vb. – 1. A îngrămădi, a stivui. – 2. A construi, a edifica, a face o clădire. – 3. A concepe, a imagina, a compune. Sl. klasti, kladǫ „a aranja” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60); cf. cladă. – Der. clădire, s. f. (fabrică, construcție, edificiu); clăditură, s. f. (construcție); clădiș, s. n. (acțiunea de a edifica, edificare); clăditor, adj. (constructor). Cf. claie. Vezi definitia »

OSÂNDÍ, osândesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva). ♦ P. ext. A dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca. 2. A sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi. Vezi definitia »

STAFIDÍ, stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă. Vezi definitia »

prăvădí, prăvădésc, vb. IV (reg.) a amesteca. Vezi definitia »

logodí (logodésc, logodít), vb. – 1. (Refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. Sl. lagoditi „a se înțelege, a trata ceva” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a promite”. – Der. logodnă, s. f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiți), cf. sl. lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s. m. (tînăr logodit); logodnică, s. f. (fată logodită); logodită, s. f. (înv., logodnică); logoditor, s. m. (înv., logodnic); logodință, s. f. (înv., logodnă). Vezi definitia »