AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvârle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvârle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avânta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvârlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan. Vezi definitia »

HALLÁLI s. n. 1. strigăt care anunță prinderea iminentă a vânatului urmărit. 2. manifestare a bucuriei când adversarul este pe punctul de a muri. (< fr. hallali) Vezi definitia »

ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti. Vezi definitia »

CROHMĂLÍ, crohmălesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din crohmală. Vezi definitia »

togălí, togălésc, vb. IV (reg.) a comasa loturi de pământ. Vezi definitia »