bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim. Vezi definitia »

DÓPING s. n. 1. dopaj. ◊ substanță chimică pentru dopare. 2. (fig.) întăritor, stimulent, tonic. (< engl., fr. doping) Vezi definitia »

FÁSUNG, fasunguri, s. n. (Tehn.) Dulie. – Din germ. Fassung. Vezi definitia »

STRUNG, strunguri, s. n. Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ. Vezi definitia »

BLÚMING s. n. laminor pentru obținerea blumurilor. (< engl., fr. blooming) Vezi definitia »