COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec. Vezi definitia »

vâslă, vâsle s. f. 1. mână. 2. ureche clăpăugă. Vezi definitia »

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang. Vezi definitia »

IMPOSTÚRĂ s.f. Înșelătorie, minciună. ♦ Situație în care se află cineva care vrea să înșele buna-credință a altora. [< fr. imposture, it. impostura]. Vezi definitia »

cấlfă, s.f. (înv. și reg.) babă. Vezi definitia »