STRĂLUCÍT, -Ă, străluciți, -te, adj. 1. Care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. Fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însușirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid. – V. străluci. Vezi definitia »

CHERAMZÍT s. n. argilă expandată, obținută prin concasarea bulgărilor rezultați din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor ușoare. Vezi definitia »

APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit. Vezi definitia »

VRĂJÍT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji. Vezi definitia »

PENATIPARTÍT, -Ă adj. (despre frunze penate) cu divi-ziuni care trec de jumătatea limbului. (< fr. pennatiparti) Vezi definitia »