NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme]. Vezi definitia »

GEOCENTRÍSM s. n. veche concepție potrivit căreia Pământul ar fi centrul imobil al universului, în jurul lui învârtindu-se Soarele și celelalte planete; sistem geocentric. (< fr. géocentrisme) Vezi definitia »

NEOPRAGMATÍSM s. n. denumire a pragmatismului contemporan. (< fr. néo-pragmatisme) Vezi definitia »

ANILÍSM s. n. Intoxicație cu anilină. – Din fr. anilisme. Vezi definitia »

XENOMORFÍSM s.n. Xenomorfie. [< fr. xénomorphisme]. Vezi definitia »