PELICANÓL s. n. pastă albă de lipit, pe bază de dextrină și glucoză. (< germ. Pelikanol, n. com.) Vezi definitia »

POLIALCOÓL, polialcooli, s. m. (La pl.) Clasă de substanțe organice care conțin în moleculă două sau mai multe grupări hidroxil și care se obțin din produse naturale sau pe cale sintetică; (și la sg.) alcool cu mai multe grupări hidroxil care face parte din această clasă; alcool polivalent. [Pr.: -li-al-] – Din fr. polyalcool. Vezi definitia »

MERDÍCOL, -Ă adj. care crește pe excremente. (< fr. merdicole) Vezi definitia »

gol (goálă), adj. – 1. Dezbrăcat. – 2. Deșert, lipsă de conținut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – Der. golan, s. m. (derbedeu), cu suf. -an (der. din sb. golem propusă de Graur, Rom., LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, s. f. (fată sau femeie neserioasă); golăneț, adj. (îmbrăcat sărăcăcios); golaș, adj. (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliș de protecție), cf. sb. golac; golănime, s. f. (sărăcie; mulțime de golani); goli, vb. (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; înv., a prăda, a jefui, a fura), cf. sb. goliti; goliciune, s. f. (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, s. f. (înv., goliciune); golime, s. f. (gol, lipsit de conținut); desgoli, vb. (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucișarea cu desveli. Vezi definitia »

CENTRIÓL, centrioli, s. m. (Biol.) Particulă componentă a centrozomului. [Pr.: -tri-ol] – Din fr. centriole. Vezi definitia »