ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade) Vezi definitia »

NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s.i. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură. Vezi definitia »

ANCÓȘĂ s.f. Crestătură. ♦ (Cinem.) Tăietură specială pe marginea unui film, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat. / < fr. encoche]. Vezi definitia »

semănáriță, semănárițe, s.f. (înv.) semănătoare. Vezi definitia »

târșálă², târșéli, s.f. (reg.) 1. loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură. 2. livadă de pruni. Vezi definitia »