TRIFTÓNG s. m. pronunțarea a trei vocale diferite într-o singură silabă. (< fr. triphtongue) Vezi definitia »

KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling. Vezi definitia »

HANDLING HÉND/ s. n. complex de servicii pentru a satisface asistența avioanelor și a pasagerilor în timpul staționării pe aeroporturi. (< engl., fr. handling) Vezi definitia »

STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. Vezi definitia »

SLÉDING s.n. Mașină de recoltat bumbacul. [< germ. Sleding, cf. rus. sleding]. Vezi definitia »