DEȚÍNE vb. tr. 1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda. 2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o funcție, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a ține sub stare de arest. (după fr. détenir) Vezi definitia »

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio]. Vezi definitia »

ASFALTÉNE s.f.pl. Constituenți ai asfalturilor, formați din hidrocarburi cu greutate moleculară mare, insolubili în eter de petrol, care dau bitumului calitatea de aglomerat. [< fr. asphaltènes]. Vezi definitia »

STERPITÚDINE s. f. (Rar) Însușirea pământului de a fi sterp, neroditor; sterilitate. – Din sterp. Vezi definitia »

RETROVERSIÚNE s.f. 1. Retraducere a unui text în limba din care a fost tradus. 2. V. retroversie [în DN]. [Cf. fr. rétroversion, it. retroversione < lat. retro – înapoi, versum < vertere – a întoarce]. Vezi definitia »