heterocárd s. n., pl. heterocárde Vezi definitia »

monocord (‹ gr. μονόχορδον [monochordon], „o singură coardă”), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experiențe acustice. O coardă întinsă peste o cutie de rezonanță* lungă și subțire (împărțită în intervale* prin semne) putea fi prescurtată sau prelungită cu ajutorul unui căluș* mobil. Denumirea de m. a fost utilizată și atunci când instr. i s-au adăugat mai multe coarde (în sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 începe procesul de transformare a m. în clavicord*. Sin.: canon (1). V. qanûn. Vezi definitia »

landlórd (engl.) [pron. léndlord] (lan-dlord / land-lord) s. m., pl. landlórzi Vezi definitia »

CARD, carduri, s. n. Instrument bancar de forma unei cartele magnetice prin care clienții au acces la contul propriu, atunci când utilizează bancomatul; carte de credit; carte de debit; cartelă. – Din engl. card. Vezi definitia »

GATOPÁRD s. n. specie de panteră, de ghepard. (< it. gattopardo) Vezi definitia »