INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio) Vezi definitia »

PATELOPEXÍE s. f. fixare a rotulei de fața anterioară a condililor femurali. (< engl. patellopexy) Vezi definitia »

ABAGÉRIE s.f. (reg.) Meseria de abagiu Vezi definitia »

LOCÚȚIE s.f. v. locuțiune. Vezi definitia »

ERGOTROPÍE s. f. stare determinată de intensitatea proceselor de combustie și apărare generală a organismului. (< fr. ergotropie) Vezi definitia »