EXIGÉNȚĂ s. f. faptul de a fi exigent; pretenție, cerință; exiguitate. (< fr. exigence, lat. exigentia) Vezi definitia »

DEFERENȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence. Vezi definitia »

ALTERNATÍVĂ s. f. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud. (< fr. alternative) Vezi definitia »

DÓZĂ¹ s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose]. Vezi definitia »

URGÉNȚĂ s.f. Grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însușirea, caracterul a ceea ce este urgent. ♦ De urgență = imediat, fără întârziere. [< fr. urgence, it. urgenza]. Vezi definitia »