trandafír (-ri), s. m. – 1. Roză. – 2. Cîrnat. – Mr. trandafir, trandaf(i)lă, megl. trindáfil. Ngr. τρ(ι)αντάφυλλο (Cihac, II, 707; Roesler 577; Sandfeld 18), cf. alb. trandafilj, bg. trandafil (Conev 49). Sensul al doilea nu este clar; după Scriban, datorită mirodeniilor pe care le conține. – Der. trandafiriu, adj. (roz). Vezi definitia »

PORFÍR s.n. Rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură]. Vezi definitia »

serasír (-ruri), s. n. – Brocart de aur. – Var. sarasir. Tc. (per.) ser a ser „de la un capăt la celălalt” (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1846). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

DECEMVÍR s. m. 1. fiecare dintre cei zece magistrați romani care formau comisia ce urma să dea Romei un cod de legi în anul 45¹ a. Chr. 2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antică. (< lat. decemvir, fr. décemvir) Vezi definitia »

KIR s.m. v. chir. [DEX'98] Vezi definitia »