DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution. Vezi definitia »

filomichíe, filomichíi, s.f. (înv.) discuție aprinsă; ceartă, dispută. Vezi definitia »

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie. – Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj. Vezi definitia »

AFIXÁȚIE s. f. atașare a unui afix. (< engl. affixation) Vezi definitia »

EMITROPÍE s. f. (min.) grupare regulată, uniformă a cristalelor identice. (< fr. hémitropie) Vezi definitia »