VERBALÍSM s.m. Metodă de învățământ care constă în a învăța mai mult cuvinte decât a forma raționamentul elevilor. ♦ Tendință de a da mai multă importanță cuvintelor decât ideilor; abuz de cuvinte în detrimentul ideilor. [< fr. verbalisme]. Vezi definitia »

MONOMETALÍSM s. n. Sistem monetar bazat pe un singur etalon metalic (aurul sau argintul); teorie care preconizează acest sistem. – Din fr. monométallisme. Vezi definitia »

EXPANSIONÍSM s.n. Politică agresivă de exercitare a influenței politice și economice asupra unor țări străine în vederea acaparării prin forță de noi teritorii, noi colonii și piețe de desfacere. [Pron. -si-o-. / < fr. expansionnisme]. Vezi definitia »

SARCÁSM s.n. Ironie aspră, mușcătoare; batjocură. ♦ Vorbă, expresie sarcastică, usturătoare. [Pl. -me, -muri. / < fr. sarcasme, cf. lat. sarcasmus, gr. sarkasmos]. Vezi definitia »

UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a proclamat libertatea personalității umane. ♦ Ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. 2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo]. Vezi definitia »