Definita cuvantului licență
LICÉNȚĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa. 3. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu licență
várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze Vezi definitia »
RUMINÍTĂ s. f. inflamație a rumenului. (< fr. ruminite) Vezi definitia »
LEUCOTAXÍNĂ s.f. (Med.) Substanță produsă de țesuturile inflamate care mărește permeabilitatea capilară, ușurând migrarea leucocitelor spre focarul inflamator. [Pron. le-u-. / < fr. leucotaxine]. Vezi definitia »
zătúlă, zătúle, s.f. (înv.) zăgaz; oblon. Vezi definitia »
REPÚBLICĂ, republici, s. f. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din it. republica, fr. république. Vezi definitia »