TUTÉLĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din fr. tutelle, lat. tutela. Vezi definitia »

NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată văra și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică. Vezi definitia »

potégă, potége, s.f. (reg.) legătură (din tei răsucit, frânghie sau fier) ce unește capătul osiei cu crucea carului; lambă. Vezi definitia »

COPROSTÁZĂ s.f. Coprostazie. [< fr. coprostase]. Vezi definitia »

INTERNUNȚIATÚRĂ s. f. calitatea, funcția de internunțiu. (< lat. internuntiatura) Vezi definitia »