-PED³ Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) picior”. [< fr. -pède, cf. lat. pes, pedis – picior]. Vezi definitia »

LOGOPÉD, -Ă s. m. f. specialist în logopedie. (< fr. logopède) Vezi definitia »

LOGOPÉD, -Ă s.m. și f. Specialist în logopedie. [< fr. logopède]. Vezi definitia »

rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină). Vezi definitia »

VÉȘTED, -Ă, veștezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. ♦ Fig. Lipsit de culoare, mohorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit. 3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, șters, mort. – Din lat. *vescidus (< vescus). Vezi definitia »