ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (Pop.) 1. Fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos. 2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului. 3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.). 4. Țurțur de gheață. – Et. nec. Vezi definitia »

PISÓI, pisoi, s. m. Pui de pisică, pisic; (în special) cotoi. – Pis + suf. -oi. Vezi definitia »

năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). Vezi definitia »

motohói, -oáie, motohói, -oáie, s.m. și f. (reg.) 1. sperietoare de păsări în grâu. 2. om tăcut, nesociabil, ursuz. Vezi definitia »

pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »