RĂCITÚRĂ, răcituri, s. f. (Mai ales la pl.) Piftie (1). – Răci + suf. -tură. Vezi definitia »

momárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, urâtă și proastă. Vezi definitia »

PLÓSCĂ, ploști, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund și turtit, cu gâtul scurt și strâmt, în care se ține băutură și care se poartă atârnat de o curea. ◊ Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții. 2. (Înv.) Vas în care vânătorul își ținea praful de pușcă. 3. Vas făcut din tablă smălțuită, sticlă, material plastic etc., cu o deschizătură largă în partea de sus, în care urinează bolnavii imobilizați la pat. – Din bg., scr. ploska. Vezi definitia »

ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik]. Vezi definitia »

AUXÍNĂ, auxine, s. f. Substanță hormonală vegetală care condiționează creșterea plantelor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auxine. Vezi definitia »