FRAUDATÓRIU, -IE adj. Referitor la fraude; fraudulos, înșelător. [Pron. -riu. / cf. lat. fraudatorius, it. fraudatorio]. Vezi definitia »

MUCILÁGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosită, pentru proprietățile ei emoliente, în medicină, la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. 2. Material cleios (dăunător) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. ♦ Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea pastei de hârtie, până la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago. Vezi definitia »

SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium. Vezi definitia »

PASTRAMAGÍU, pastramagii, s. m. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea sau vindea pastramă. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic și cu apucături grosolane. – Pastramă + suf. -agiu. Vezi definitia »

halalíu s.n. (înv.) stofă orientală subțire de mătase și bumbac. Vezi definitia »