ȚOPĂITÚRĂ, țopăituri, s. f. Țopăială. [Pr.: -pă-i-] – Țopăi + suf. -tură. Vezi definitia »

CAVÍLĂ, cavile, s. f. 1. Piesă din lemn de esență tare sau din oțel, în formă de ac, folosită la matisarea parâmelor. 2. Mâner așezat la extremitatea spițelor timonei. – Din it. caviglia. Vezi definitia »

SĂRICÍCĂ, săricele, s. f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, șoricioaică. 3. Sare de lămâie. 4. Plantă erbacee cu frunze spinoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; ciurlan (Salsola kali). – Sare + suf. -icică. Vezi definitia »

FUSARÓLĂ s.f. (Arhit.) Element decorativ în relief, alcătuit dintr-un șir de boabe alungite. [< fr. fusarolle]. Vezi definitia »

RIBONUCLEÁZĂ s. f. Enzimă prezentă în sucurile digestive intestinale, cu acțiune specifică asupra acidului ribonucleic. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. ribonucléase. Vezi definitia »