NEAOȘÍSM s.n. 1. Cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de neaoșisme (1). [< neaoș + -ism]. Vezi definitia »

SERVOMECANÍSM s. n. mecanism al unui regulator care acționează asupra mărimii sau a parametrului de reglat. (< fr. servomécanisme) Vezi definitia »

IDIOMATÍSM s.n. (Lingv.) Particularitate lingvistică proprie unui anumit idiom, unei anumite limbi. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiomatisme, it. idiomatismo]. Vezi definitia »

ALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune]. Vezi definitia »

PROLETCULTÍSM s. n. atitudine față de problemele artei și culturii, în fosta URSS, după Revoluția din Octombrie, vizibilă și în restul țărilor comuniste, care respingea întreaga moștenire culturală a trecutului, susținând că ea nu este utilă poporului, și promova ideea creării unei culturi „pur proletare”. (după rus. proletikultovșcina) Vezi definitia »