PĂHĂRÉL, păhărele, s. n. Diminutiv al lui pahar; păhăraș, păhăruș, păhăruț. – Pahar + suf. -el. Vezi definitia »

ABEL, Niels Henrik (1802-1829), matematician norvegian. A studiat funcțiile eliptice și a cercetat integralele care-i poartă numele. A demonstrat imposibilitatea reuolvării cu radicali a ecuațiilor de grad mai mare ca patru. Vezi definitia »

RECTOCÉL s. n. hernie, prolabare a rectului. (< fr. rectocèle) Vezi definitia »

TIGHÉL, tigheluri, s. n. Cusătură vizibilă, foarte măruntă și regulată, făcută cu mașina sau cu mâna, în care fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături precedente. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A trage (cuiva) un tighel = a mustra, a dojeni (pe cineva). [Pl. și: tighele] – Din tc. tegel. Vezi definitia »

POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el. Vezi definitia »