MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte) Vezi definitia »

HEXÓDĂ s. f. tub electronic cu șase electrozi. (< fr. hexode, germ. Hexode) Vezi definitia »

DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce²; femeie care stăpânește un ducat. – Duce + suf. -esă (după fr. duchesse). Cf. it. duchessa. Vezi definitia »

BRUTĂREÁSĂ, brutărese, s. f. Muncitoare care fabrică pâine; soția brutarului. – Din brutar + suf. -easă. Vezi definitia »

ERITROPSÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în celulele din retină. [< fr. érythropsine]. Vezi definitia »