ARBALÉTĂ s.f. 1. Armă folosită în evul mediu, care constă dintr-un arc montat pe un suport. 2. Armă folosită în vânătoarea sub apă. [< fr. arbalète]. Vezi definitia »

încurătúră s.f. (înv. și reg.) alergare, cursă, întrecere (de cai). Vezi definitia »

ȚĂNDĂRÍCĂ, țăndărele, s. f. Diminutiv al lui țandără; așchiuță, surcică. ♦ Fig. (și s. m.) Om mic de statură; copil. [Var.: (reg.) țăndurícă s. f.] – Țandără + suf. -ică. Vezi definitia »

zíuă v. zi Vezi definitia »

BIOSINTÉZĂ, biosinteze, s. f. (Biol.) Sinteză a unui compus chimic care se produce în organism sau în contact cu celulele vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biosynthèse, engl.biosynthesis. Vezi definitia »