FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille. Vezi definitia »

PIELECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni a bazinetului. [Gen. -iei. / cf. gr. pyelos – bazin, ektome – excizie]. Vezi definitia »

OICONIMÍE s. f. disciplină care se ocupă cu studiul denumirilor de așezări omenești. (< oiconim + -ie) Vezi definitia »

AGÍE, agii, s. f. Organ administrativ din sec. XVIII – XIX în Țara Românească și în Moldova, însărcinat cu menținerea ordinii publice în capitală; totalitatea funcționarilor din această instituție. – Agă + suf. -ie. Vezi definitia »

POLACHIURÍE s. f. urinare frecventă (în cistite). (< fr. pollakiurie) Vezi definitia »