PLÓȘTINĂ, ploștine, s. f. (Reg.) Teren umed și mocirlos; mlaștină. – Din scr. ploština. Vezi definitia »

METALOGENÉZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului; (rar) metalogenie. – Din fr. métallogenèse. Vezi definitia »

HODÍNĂ, (3) hodine, s. f. (Reg.) V. odihnă. Vezi definitia »

ȘABRÁCĂ s. f. pătură înflorată care se așază pe spinarea calului sub șa. (< germ. Schabracke, fr. chabraque) Vezi definitia »

CUNÉTĂ, cunete, s. f. Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici. – Din fr. cunette. Vezi definitia »