LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță. Vezi definitia »

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache) Vezi definitia »

galítă s.f. (reg.) gândac de mătase. Vezi definitia »

MASÉUZĂ s.f. v. maseză [DEX'98] Vezi definitia »

CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur]. Vezi definitia »