Definita cuvantului montă
MÓNTĂ, monte, s. f. 1. Împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare2. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. – Din fr. monte.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu montă
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz. Vezi definitia »
AGONISÍTĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi. Vezi definitia »
VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. Vezi definitia »
CARCINOLÍZĂ s. f. proces de dezintegrare a celulelor carcinoase. (< fr. carcinolyse) Vezi definitia »
FÚGĂ1, fugi, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană. ◊ Loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de-a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga = imediat, fără amânare. În fugă (sau în fuga) mare = fugind foarte repede. În fuga calului (sau cailor) = în galop. Într-o fugă = fugind tare și fără oprire. ◊ Expr. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări. A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană. A (o) ține numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere. O fugă (bună de cal) = o distanță nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal. ♦ (Adverbial; în forma fuga) Repede, degrabă. 2. Părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie. 3. Înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez. – Din lat. fuga. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z