TÉMPO s.n. 1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo]. Vezi definitia »

APO- pref. „departe (de)”; „derivat, obținut (din)”. (< fr. apo-, cf. gr. apo) Vezi definitia »

A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo]. Vezi definitia »

TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început. (< it., fr. tempo) Vezi definitia »

APO- Element prim de compunere savantă cu semnificatia „depărtare”, „distingere”, „diferențiere”, „pierdere”, „separare”. [< fr. apo- < gr. apo – de la]. Vezi definitia »