vis (vise), s. n. – 1. Înlănțuire de imagini în timpul somnului. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. vis, megl., istr. vis. Lat. vῑsum (Densusianu, Hlr., 195; Pușcariu 1960; REW 9383); cf. campid. bizu, prov., v. fr. vis. – Der. visa, vb. (a avea un vis), mr. nvisedz, visare, megl. visés, istr. misǫ, din lat. visāre, atestat (cf. Serra, Dacor., IX, 204 și REW 9383), logud. bizare; visător, adj. (care visează, înclinat spre reverie); visătorie, s. f. (visare, fantezie, reverie), format după fr. rêverie. Visa este cuvînt de uz general (ALR, I, 73). Vezi definitia »

a lua la perpulis (pe cineva) expr. (vulg.) a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). Vezi definitia »

SICÓZIS s.n. (Med.) Leziune inflamatorie profundă, care se localizează de obicei în barbă și mustăți. [< fr. sycosis, cf. gr. sykon – smochină]. Vezi definitia »

ÉPULIS s.n. (Med.) Tumoare inflamatorie a mucoasei gingivale. [< fr. épulis, cf. gr. epi – pe, oulon – gingie]. Vezi definitia »

MEDJLÍS s. n. parlamentul sau una dintre camere în unele țări din Orient. (< fr. medjliss) Vezi definitia »