PÚTTO s. n. (în sculptura și pictura italiană) motivul plastic al copilului Amor; amoraș. ◊ denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc. (< it. putto) Vezi definitia »

ÁUTO³ s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto]. Vezi definitia »

MOSCHITO s. m. specialitate de țânțar. (< it. mosquito) Vezi definitia »

SCOTO- elem. „obscuritate, întuneric”. (< fr., engl. scoto-, cf. gr. skotos) Vezi definitia »

DUECÉNTO s. n. Cuvânt care indică arta, literatura și în general cultura italiană din sec. XIII. [Pr.: du-e-] – Cuv. it. Vezi definitia »