școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. – Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul sl. škola (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Densusianu, GS, VI, 363), cf. bg., sb. škola, pol. szkola, mag. iskola › var. Trans. ișcoală (Treml., Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi, Dict., 167). Dialectele, din ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală); școlar, s. m. (elev); școlăriță, s. f. (elevă); școlăresc, adj. (școlar); școlărește, adv. (ca elevii); școlări, vb. (a studia, a învăța la școală); școlăret, s. n. (grup de elevi); școler(iu), s. m. (Trans., elev), cf. germ. Schüller. Din rom. provine bg. školar (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »

CRUCIÉRĂ s.f. Acțiune de luptă pe comunicațiile maritime ale inamicului, dusă în mod sistematic în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia. [Pron. -ci-e-. / < it. cruciera]. Vezi definitia »

EPÚRĂ s. f. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni. (< fr. épure) Vezi definitia »

vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe Vezi definitia »

mărháșă, mărháșe, s.f. (reg.) femeie care crește vite. Vezi definitia »