PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince. Vezi definitia »

FOSFÉNĂ s. f. halucinație vizuală sub forma unor puncte luminoase la apăsarea pleoapelor cu ochii închiși sau spontan, în unele boli; fotopsie. (< fr. phosphène) Vezi definitia »

ANTITOXÍNĂ s. f. anticorp capabil să neutralizeze toxinele. (< fr. antitoxine) Vezi definitia »

HEXÓZĂ s. f. monozaharidă cu șase atomi de carbon în moleculă. (< fr. hexose) Vezi definitia »

ANTIRACHÉTĂ adj. invar. (Rachetă) care distruge o rachetă înainte ca aceasta să-și atingă ținta. – Anti- + rachetă (după engl. antimissile). Vezi definitia »