TROMPÉTĂ s.f. Instrument muzical de suflat format dintr-un tub de alamă îndoit de două ori și terminat cu un pavilion larg; trâmbiță, goarnă. [< fr. trompette, engl. trompet]. Vezi definitia »

ENTEROBIÁZĂ s.f. (Med.) Oxiuriază. [Pron. -bi-a-. / < fr. entérobiase]. Vezi definitia »

CITOTOXÍNĂ s. f. 1. toxină de origine celulară. 2. substanță capabilă să distrugă unele celule. (< fr. cytotoxine) Vezi definitia »

ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche. Vezi definitia »

izbucneálă, izbucnéli, s.f. (pop.) izbucnire. Vezi definitia »