IMPLANTÁȚIE s. f. Acțiunea de a implanta și rezultatul ei; implantare. – Din fr. implantation. Vezi definitia »

REJÉCȚIE s. f. 1. dare înapoi; respingere; readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală, de către animal, pentru a fi rumegat. 2. (med.) proces imunologic de respingere a unei grefe, a unui transplant. (< fr. réjection) Vezi definitia »

HIPOMIMÍE s. f. scădere a mobilității și expresivității mimice. (< fr. hypomimie) Vezi definitia »

SUPERSTÍȚIE s. f. credință primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc. (< fr. superstition, lat. superstitio) Vezi definitia »

relatie interspecifica in care o specie se foloseste de bunurile ceilalte specii. Vezi definitia »