strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit. Vezi definitia »

MIMÉZĂ s.f. Ironie în care se repetă ceea ce altul a zis sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. [< fr. mimèse, cf. gr. mimesis]. Vezi definitia »

trivógă s.f. (înv.) alarmă. Vezi definitia »

CLEȘTÍȚĂ, cleștițe, Unealtă de tipografie cu care se scot literele căzute între rânduri. – Clește + suf. -iță. Vezi definitia »

tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare). Vezi definitia »