GĂITÁN, găitane, s. n. 1. Fir de metal sau șiret (împletit ori răsucit) de lână, mătase etc., cusut ca ornament la unele obiecte de îmbrăcăminte. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A merge găitan = (despre acțiuni, activități) a merge, a decurge, a evolua bine. 2. (înv.) împletitură făcută din găitane (1), care înlocuia platoșa în oastea Moldovei din evul mediu. [Pr.: gă-i-. – Var.: găietán s. n.] – Din tc. gaytan. Vezi definitia »

han (háni), s. m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s. f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s. m. (han). Vezi definitia »

PERMIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien) Vezi definitia »

TĂICULEÁN, tăiculeni, s. m. (Pop.) Tăiculiță. – Taică + suf. -ulean. Vezi definitia »

FORTRÁN s.n. (Cib.) Limbaj de calculator pentru programare. [< fr. fortran < engl. for(mulation) tran(slator)]. Vezi definitia »